Cand l-am cunoscut pe Radu, aveam o relatie monotona cu un baiat, despre care nu pot spune decat lucruri bune, dar nu era suficient pentru a fi fericita. Era o zi ca oricare alta, a sunat telefonul si am raspuns plictisita. Nu stiu cum dar am acceptat, in numele meu dar si al prietenului meu, invitatia in oras a unei foste colege care serba un an de la casatorie.

Am iesit toti patru, totul a fost normal, am baut un vin bun, dupa care m-am trezit cu un compliment din partea sotului prietenei mele, Radu. Bineinteles i-am multumit pentru compliment si s-a trecut usor la alt subiect fara ca nimeni sa schiteze vreun gest. Adevarul este ca Radu mi-a transmis un fior, dar imediat mi-am dat seama ca nu pot avea nimic cu el.
A doua zi, Radu m-a chemat in oras, spunand ca trebuie sa il ajut sa-i faca o surpriza sotiei lui. Bineinteles ca m-am dus, dar acolo nu ma astepta Radu sotul prietenei mele, ci Radu un admirator infocat. Fermecata de imaginea din jur, de cina romantica pe care o comandase intr-un restaurant unde eram singuri, pentru ca il inchiriase, am acceptat invitatia uitand cine e Radu, am vorbit despre atatea, printre care mi-a marturisit ca i-am sucit mintile. A urmat o noapte lunga si o iesire la o cabana la munte pentru 3 zile, am uitat de tot si de toti in cele 3 zile, era ca si cum am fi visat. Din pacate, a venit si intoarcerea, si de atunci nu am mai vorbit cu Radu decat de doua ori la telefon, sotia lui stie ca a fost la parintii lui la tara, iar prietenul meu ca mi-a fost rau si nu am avut chef sa raspund la usa nimanui, in cele 3 zile cu pricina.
Uneori regret ca s-a intamplat asa, dar a fost o experienta pe care eu nu pot s-o uit, desi stiam ca nu e bine ce fac, nu ma puteam opri, era o tentatie prea mare pentru mine. Stiu ca nu ne vom mai intalni pentru ca nu mai vreau eu, dar am ramas cu o amintire de neuitat, iar la prietenul meu am inceput sa tin cat de cat si, poate, cu timpul chiar il voi iubi.